The Banjer

Vreau să dorm. Incidental, nu prea am când să dorm, dar fur de pe unde se poate ca să-mi fac cu chiu cu vai alea opt ore de care am nevoie disperată în fiecare noapte.

Problema este că dorm prost. Mostly, pentru că în timp ce sunt trează îmi trec prin cap o mie de prostii și o mie de lucruri de făcut și o altă mie de lucruri pe care deja am uitat să le fac și încă vreo patru milioane de chestii pe care le-am făcut, dar oare nu puteam să le fac mai bine? N-am fost prea superficială? Nu cumva puteam să mai fac ceva în plus? Și a naibii treabă, că eu n-am fost vreodată perfecționistă, de fapt încă nu sunt deloc, decât, se pare, în capul meu. Și toate chestiile astea se transplantează cumva în somn, așa că.. adio, și-un praz verde, linișteo!

Ca să dorm și mai bine în patul nostru apărat deja de draperii groase, arămii, mi-am luat o mască de ochi pentru somn. Mă întreb.. oare nu o exista și o mască din asta pentru creier? O mască să-i spună șezi binișor, hai să uităm ce s-a întâmplat ieri și ce-o să se intâmple mâini și hai să dormim bine, fără vise, sau eventual cu vise frumoase cum aveam odată, nu cu imagini cu mașini plonjate în Dâmbovița ca aseară (??).

Îi spune cumva stres la chestia asta? Că dacă da, avem o problemă. Că nu-i dat de muncă stresul ăsta (adică poate un pic, da` în limite, cât să mă țină fresh), ci de școală, frate. Ce prostie.

Mi-aș dori uneori să ies din capul meu. Devine scary pe acolo uneori.

În altă ordine de idei, m-am apucat de citit biografia lui Steve Jobs. Da, știu că sunt ultimul om de pe planetă, dar mă tot cramponam de faptul că e mare, e ditamai cartea în hardback.. până m-a lovit revelația. Frate, am kindle! Nu mai contează cât de mare e! Ieei! Dar și aici am devenit haotică. Am început Middlesex. Am început Fifty Shades of Grey (am citit cinci pagini, American women are stupid for falling for this shit). Am început ciclul Fundatiei (sunt la cartea a treia). Și iar am devenit haotică. Vreau să citesc Mary Poppins și vreo trei cărți despre care am citit în Harper`s Bazaar și tot ce-a scris Asimov cap-coadă și parcă aș mai trece o dată prin His Dark Materials.

Vreau o pauză. Una lungă. Vreo șase luni?

Anyone in the know.. ce-i de facut fain in Oslo? :-)

Voiam să mă isterizez pe blog și să mă mir și să mă enervez cu și despre oamenii care spun/scriu ˝mingii˝și ˝ridichii˝, că zău că nu-mi dau seama cum au apărut aceste cuvinte în vorbirea oricui. Dar după aia m-am gândit că afară e în sfârșit soare, că mi-am cumpărat cei mai frumoși pantofi cu toc din lume care merg perfect la cel mai drăguț sacou roz pal din lume, că am reunit duo-ul care-mi face diminețile la metrou suportabile, respectiv cuplul iPod – kindle, că am brusc chef să ascult Bal Sagoth și Vama Veche (da, știu), că parcă am chiar și poftă de scris un paper pentru școală (ceea ce este un eveniment remarcabil in itself) și tot așa. Așa că nu mai zic nimic. Mă duc să mănânc jeleuri și să mă uit la ultimul episod din Modern Family :)

..cu bicicleta, de data asta.

Adică astăzi am fost la serviciu cu bicicleta.

Voi face acum o chestie pe care n-ar trebui să o fac pe Internet și am sa vă dezvălui că:
1) locuiesc la Piața Muncii
2) lucrez la Sema Parc. Adică lângă stația de metrou fosta Semănătoarea, actuala Petrache Poenaru. Da, acolo, vizavi de Regie practic.

Acestea au fost datele problemei. Rezultate: o oră și douăzeci de minute dus, și cam tot atâta întors. Din apartament în birou și invers (adică se pune și timpul petrecut cu legat/dezlegat antifurt, care este mai mult decât ar trebui oricum).

Concluziile zilei:
1. Nu cred că am să mai fac chestia asta prea curând (mai ales că dimineață a și fost un pic cam frig)
2. Totuși e demențial! Am avut o super energie când am ajuns la birou, iar când am plecat acasă era foarte relaxant să pedalez în neștire cu gândurile aiurea (dar cu ochii pe pista de biciclete, să nu dau în cine știe ce groapă..)

În rest, am primit cel mai mișto cadou de Paște de la cel mai excepțional prieten din lume (pe care pe această cale îl anunț că este iertat pe faza cu Parisul). I gooooot a Kindle Touch!!! Mersul cu metroul dimineața o să fie de acum mult, mult mai plăcut :-)) Și în cuvintele prințului consort, acum am toate gadgeturile pe care le voiam :-))

Și apropo de cărți, recomandări: Hunger Games de Suzanne Collins (și vedeți și filmul, chiar e fain, dar vedeți întâi filmul și citiți apoi cartea, trust me) și Divergent de Veronica Roth. Care, apropo, are 23 de ani (ca și mine). Cred că e cazul să mă grăbesc cu cartea aia pe care o tot plănuiesc de atâția ani.. :-))

So we’re gonna skip along quite merrily baby / We’re gonna revel in hating what’s going on / And you’re like a sugar bomb and no harm will come / No harm will come if we just skip along